Lună: mai 2008

There’s something …

Posted on de eyesblue

And I don’t know what it is !

Am o senzatie foarte ciudata care ma acapareaza.Nu sunt indragostita …sau poate ..nu! nu sunt …stiu asta prea bine.Atunci ce este? Nu-mi pot da seama care este motivul care declanseaza starea asta.

Ma streseaza ca nu-mi dau seama si nu pot identifica si inlatura aceea chestie.

Nu mai sunt stresata de oameni,de sentimente de fapte.Parca am ajuns la Marea Moarta a Sentimentelor.Sunt inca capabila sa empatizez cu persoanele foarte dragi mie,dar in rest m-am transformat intr-un mare cub de gheata.

Nici macar sentimentul ca am nevoie de ceva nu-l mai am.My God,is that bad?

Usor usor imi dau seama ca nu mai am lacrimi,sacul cu suspine a secat … unde ma duce acest drum fara viata?

Sper ca ma duce „acasa”…..

problems

Posted on de eyesblue

Intampin dificultati cu al meu pretios calculator..si nu numai !
Cel mai dificil cred ca este sa fii nehotarat.Nehotararea implica urmari destul de urate in anumite situatii.
De aceea ma incearca o perioada mai dificila.Am de facut alegeri si este greu.Dar o sa reusesc…sper !

Over & out 🙂

wateva’

Posted on de eyesblue

Lacrimile cadeau incet una dupa alta la fel ca si picaturile reci ale ploii.Numai ca ale ei erau dureros de fierbinti si incarcate cu sufletul prizonier al durerii.
De ce se intorcea impotriva ei tot ce crezuse pana atunci? De ce era atat de palpabila durerea? Si de ce nu putea sa umple golul din stomac?
Intrebari,franturi de vise si ganduri si sperante adunate,totul degeaba..ajunsese acum aici,singura,la un capat de drum.De fapt,nici capat de drum nu era..era o amarata de infundatura a unui drum periculos ! Dar nimeni nu i-a spus,niciun semn nu a avertizat-o.
Ar fi vrut sa dea timpul inapoi…in aceasta seara si-a permis luxul de a-si incalca regula de baza : “nu regreta nimic din ce ai facut”. Ar fi dat timpul inapoi si ar fi facut totul altfel,cu siguranta! Nu s-ar mai fi expus atat lumii si ar fi stiut pe cine sa se bazeze intr-un final.CU siguranta nu si-ar mai fi daruit inima si nici n-ar mai fi varsat vreo lacrima.
Incerca sa indeparteze nodul din gat si sa-si continue sirul gandurilor…insa nu a reusit.
Ce bine ar fi fost daca ar fi existat cineva acolo,sa-I traseze usor cu degetele urmele lacrimilor care ii brazdau fata.Dar nu exista..si asta durea cel mai mult.Nici macar sa priveasca spre “maine” cu incredere nu mai putea.Orice miscare o durea,orice gand o durea,orice greseala acum era enorma. Un singur gand supravietui in amalganul celorlalte :”oare va supravietui acestei nopti?”

Posted on de eyesblue

De mult n-am mai avut literele aproape…si n-am mai format cuvinte sau fraze pompoase ! de mult timp nu am mai spus ceva frumos..am copiat,poate am ajuns intr-o letargie totala . Unde sunt noptile cand in loc sa stau cu ochii in calculator,scriam..gaseam foi si le umpleam, pentru unii doar cu simple cuinte,pentru altii erau idei..pentru mine erau bucati de suflet.
Unde s-au dus toate? De ce m-am privat de aceasta placere?
Acum o iau de la capat..scriu pentru mine,pentru noi..scriu pentru ca stiu ca pot..scriu pentru ca tu stii ca pot.
Ma minunez cu ce usurinta ies cuvintele.Probabil ca undeva in adancul meu asteptau sa fie iar scrise,asteptau in linistea serii sa ia viata.
E ciudat ca oamenii “celebrali” considera cuvintele o necesitate.Dar Dumnezeule cata putere au ele…daca ar fi doar niste litere insiruite nu ar mai declansa razboaie,drame sau pasiuni.Nu ar mai fi lumea ce este…in fiecare dintre noi zace un mic romantic…doar ca unii il ascund prea bine..de ce l-as ascunde? Ar insemna ca ma ascund de mine insami!
Ce nopti frumoase am avut…nu mai pot sa-mi blamez viata,am ajuns s-o apreciez.Am ajuns sa ma iubesc,sa ii iubesc pe unii,sa-I ignor pe altii…ce nopti frumoase…

…

Posted on de eyesblue

Cat de usor ti se naruie lumea cand iti pui sperante in cineva.De fapt cand iti incredintezi inima cuiva,si acel cineva nici macar nu stie.Am stat sa studiez starea mea dinainte sa fac acest pas.
Am observat ca e ca si cum as trece printr-un desert sentimental fara apa,apa a se citi o tinta/speranta/dorinta! Ma trezesc fara chef,simt ca nu am pentru ce sa mai traiesc,pentru ce sa ma chinui inca o zi…cine ma va asculta la sfarsitul acelei zile..cine ma va tine de mana?
Si usor usor se instaleaza disperata nevoie de a te agata de cineva..oricine.Aii este problema ..acest “oricine” de obicei se dovedeste un “nimeni” la care inainte nici nu te-ai fi uitat. Incepi sa-l vezi alfel,incepi sa crezi ca este pentru tine.
Pana …pai pana iti dai seama ca el habar nu are de existenta ta..pana iti dai seama ca el se uita la tine ca la o amica super de treaba,glumeata si care tine la gluma cand sunteti cu “baietii”.
Si atunci realizezi…hei,ca sa nu mai treci printr-un desert sentimental,esti pregatita sa treci printr-un camp plin cu cactusi intepatori si durerosi. Hell that’s gonna be fuuun!
Mai bine ramaneam si ma uscam in desert decat sa inund o campie!

Ploaia care spala pacatele …

Posted on de eyesblue

Ai observat vreodata cat de diferit reactioneaza oamenii fata de ploaie? Unii se bucura de fiecare picatura si folosesc tot felul de cuvinte sa o descrie : fina,spalatoare de pacate,pura,transparenta etc , iar altii pur si simplu sfideaza acest moft al naturii :”iar ploua..ah ,am o migrena, devin depresiv,vai daca racesc cine imi da concediu medical?”.
De ce nu ne putem bucura cu totii de aceasta binecuvantare? Ok..esti fericit ca ploua,n-am ce sfat sa-ti dau..si eu sunt fericita ,imi gasesc un motiv de bucurie in aceasta ploaie.De exemplu stau in casa,cu o cana de ceai si o carte care miroase in felul acela specific si imi aduce aminte de copilarie..si ma bucur de ea.
Dar daca esti nefericit,prietene inseamna ca viata ta nu este tocmai roz…ai o problema.
Ca sa ilustrez mai bine ce vreau sa spun o sa va povestesc ceva : intr-o zi normala de primavara discutam cu un prieten,mult mai mare decat mine dar nu prea conteaza,am multe de invatat de la el …si la un moment dat mi-a sarit in ochi un peisaj superb …intr-un mod ciudat soarele se ascunsese in spatele unui nor enorm si il punea intr-o lumina speciala .. ciudat de frumoasa.Coborandu-mi privirea n-am putut sa trec cu vederea peste verdele crud al unor pomi,care intregeau peisajul.Si i-am spus “uite un tablou superb.Dumnezeu este cel mai mare pictor!” .In acel moment replica lui m-a facut sa ma intristez putin .Mi-a spus :” Stii cate mii de oameni trec pe langa acest peisaj si nu-l vad pentru simplul motiv ca se uita numai in jos?si observa doar mizeria drumului..sau poate doar mizeria din viata lor,fara sa-si ridice ochii la lucrurile marunte care le-ar putea reda zambetul? …”
Mi-a parut rau pentru toti aceia care nu pun valoare pe lucrurile banale…care nu mai cred in puterea cuvantului,in puterea naturii..sau mai rau..in puterea iubirii.
Cand a ajuns omul aici? Cand a incetat omul sa mai priveasca dragostea cu ochi increzatori? De ce am ajuns aici? Imi pare rau sa o spun dar singurii care se mai bucura de viata lor sunt copii..copii care nu stiu daca ati observat dar mereu se uita spre cer…care mereu se bucura de natura…n-au nevoie de baruri ,pub-uri,cluburi ca sa se distreze…ei au nevoie doar de natura…Poate ar trebui sa mai pastram in noi ceva din acei copii si sa nu renuntam la dragoste doar pentru ca toti cei din jurul nostru au renuntat.

Viitor

Posted on de eyesblue

Lacrimile cadeau incet una dupa alta la fel ca si picaturile reci ale ploii.Numai ca ale ei erau dureros de fierbinti si incarcate cu sufletul prizonier al durerii.
De ce se intorcea impotriva ei tot ce crezuse pana atunci? De ce era atat de palpabila durerea? Si de ce nu putea sa umple golul din stomac?
Intrebari,franturi de vise si ganduri si sperante adunate,totul degeaba..ajunsese acum aici,singura,la un capat de drum.De fapt,nici capat de drum nu era..era o amarata de infundatura a unui drum periculos ! Dar nimeni nu i-a spus,niciun semn nu a avertizat-o.
Ar fi vrut sa dea timpul inapoi…in aceasta seara si-a permis luxul de a-si incalca regula de baza : “nu regreta nimic din ce ai facut”. Ar fi dat timpul inapoi si ar fi facut totul altfel,cu siguranta! Nu s-ar mai fi expus atat lumii si ar fi stiut pe cine sa se bazeze intr-un final.CU siguranta nu si-ar mai fi daruit inima si nici n-ar mai fi varsat vreo lacrima.
Incerca sa indeparteze nodul din gat si sa-si continue sirul gandurilor…insa nu a reusit.
Ce bine ar fi fost daca ar fi existat cineva acolo,sa-I traseze usor cu degetele urmele lacrimilor care ii brazdau fata.Dar nu exista..si asta durea cel mai mult.Nici macar sa priveasca spre “maine” cu incredere nu mai putea.Orice miscare o durea,orice gand o durea,orice greseala acum era enorma. Un singur gand supravietui in amalganul celorlalte :”oare va supravietui acestei nopti?”

stari …

Posted on de eyesblue

Versurile melodiilor se succed cu repeziciune in minte mea ingreunata de atatea ganduri.Nu reusesc sa prind decat partile dureros de expresive care nu fac decat sa-mi adanceasca tristetea.Nimeni nu-si da seama de lacrimile ce nu se arata indraznete afara..curg inauntru de ani de zile si decat in unele zile sau anumite momente le mai sterg.
Acum as vrea sa pot plange , sa pot sa-mi arat adevarata fata .As vrea sa pot exprima in cuvinte tot ce simt,tot ce nu simt,fiecare fibra de viata din mine urla atatea lucruri incat sunt dezorientata.Busola mea a cedat si m-am trantit in praful dezamagirii cu trupul obosit.
As vrea sa beau o picatura de Speranta si sa respir Libertate. As vrea sa-mi zambeasca Iubirea si sa-mi intinda o mana Nemurirea.
As vrea sa-i citeasca cineva Sufletului meu o poveste despre zane vesele si sa-l inveleasca in catifeaua petalelor de trandafiri.
Iar ma incurc in cuvinte si vise,iar ma departez de real si iar evadez in lumea mea insignifianta.
M-au pierdut … ma joc in mintea lor cu gesturi si priviri.Ei nu stiu,sau poate se prefac ca nu stiu.Imi place jocul asta,probabil si lor din moment ce nu riposteaza.
Cine sa-I mai inteleaga? Eu cu siguranta nu pot.Eu sunt departe…sau cel putin asa vreau,asa vreau sa ma simt.In schimb simt doar singuratate,nesiguranta si lacrimile ce incet isi croiesc drumul spre suprafata.
Nimeni n-a stat langa mine cand plang.Asta inseamna ca n-a vazut nimeni ca ochii mei sunt cei mai frumosi atunci cand plang.In schimb toti ma stiu cand rad sau zambesc.
“stop crying your heart out” sau mai bine “hold on don’t be scared”
Degetele mi s-au oprit brusc.Amalganul de ganduri s-a stavilit.Probabil fumul de tigara le-a alungat sau poate le-a asuprit 

Incepe o poveste …

Posted on de eyesblue

O poveste frumoasa uneori la fel ca natura.Sau poate furtunoasa.Trista precum ploaia sau dulce precum soarele.

Nu incep cu amintiri sau intamplari…incep cu mine.Incep cu o mica parte din mine.Incerc sa-mi imaginez ca este o conversatie.

    Cateodata te surprinzi privind spre trecut .Unii poarta un zambet in gandurile lor ,altii poate o lacrima.

Astazi am avut parte de acele momente din plin si le-am savurat.M-am gandit la toti oamenii care s-au perindat prin viata mea.Nu au fost multi cei care au lasat ceva in sufletul meu,dar imi place sa aflu mai tarziu ca eu am fost cea care a lasat o amintire.

De acum mi-am gasit locul unde sa vin sa-mi vindec ranile si sa-mi transpun gandurile zambarete 🙂