It’s been a while…

De cateva zile simt ca intru iar in “amorteala” aia. Vorbesc din inertie,mananc din inertie,merg,respir,zambesc,povestesc,ascult,aproape totul fac din inertie. Totul inafara de fumat. Fumez de placere,de cateva zile…periculos,stiu!

Nici cand vad ceva deosebit nu reusesc sa obtin alta reactie din partea mintii mele  …parca refuza sa respire sau sa proceseze.

In acelasi timp,exista cateva chestii care imi provoaca vibratii in corp. Nu,nu baietii sau distractia …imi doresc sa ma implic in proiecte,sa cunosc oameni,sa imi ocup timpul.

Azi ma uitam ce viata de pensionara duc. Ma trezesc la 7 ,ma spal,ma imbrac,fumez o tigara si plec la serviciu. La ora 16:30 ies ,ma duc catre metrou,ajung acasa in jur de ora 17:20,mananc,deschid calculatorul si incep sa navighez. Apoi vine Smara,stau cu ea sa manance,povestim,schimbam impresii,ma duc fac un dus si la ora 23 dorm. Interesant,nu? :) )

Adica stiu ca e inceputul si stiu ca mi-am dat seama ca trebuie sa fiu serioasa acum. Interesul poarta fesul asa ca al meu il poarta cu mandrie.

Si totusi ceva lipseste…nu fumul din baruri si muzica “trendy”,altceva…ceva rupt din trecut..naiba stie!

It’s gettin’ better

Da,multumesc..acum sunt fericita! Bine,hai sa nu exageram sunt multumita cu ceea ce am,ceea ce traiesc iar multumirea asta creste in momentele cand privesc in jurul meu si-mi dau seama ca sunt atatea lucruri de apreciat.

Acum cateva zile ma uitam la un film despre o “casa” cu oameni cu diferite handicapuri : orbi,surzi,in scaun cu rotile,etc. si pret de cateva minute mi-am acoperit ochii si apoi urechile si m-am privat de culori si sunete.Au fost cateva minute in care doar bataile inimii imi aminteau ca traiesc.

Viata este culoare si viata este un cantec minunat pe care putini il mai apreciaza la adevarata valoare.Este cadoul cel mai de pret al omului,si totusi omul il arunca la gunoi cu atata usurinta.

Tot ce imi doresc acum este sa traiesc clipa,iar atunci cand poate imi voi pierde acest echilibru sa recitesc aceste randuri si sa ma regasesc.

Pana atunci,am plecat sa traiesc ce mi-a fost dat.

:)