stari …

Versurile melodiilor se succed cu repeziciune in minte mea ingreunata de atatea ganduri.Nu reusesc sa prind decat partile dureros de expresive care nu fac decat sa-mi adanceasca tristetea.Nimeni nu-si da seama de lacrimile ce nu se arata indraznete afara..curg inauntru de ani de zile si decat in unele zile sau anumite momente le mai sterg.
Acum as vrea sa pot plange , sa pot sa-mi arat adevarata fata .As vrea sa pot exprima in cuvinte tot ce simt,tot ce nu simt,fiecare fibra de viata din mine urla atatea lucruri incat sunt dezorientata.Busola mea a cedat si m-am trantit in praful dezamagirii cu trupul obosit.
As vrea sa beau o picatura de Speranta si sa respir Libertate. As vrea sa-mi zambeasca Iubirea si sa-mi intinda o mana Nemurirea.
As vrea sa-i citeasca cineva Sufletului meu o poveste despre zane vesele si sa-l inveleasca in catifeaua petalelor de trandafiri.
Iar ma incurc in cuvinte si vise,iar ma departez de real si iar evadez in lumea mea insignifianta.
M-au pierdut … ma joc in mintea lor cu gesturi si priviri.Ei nu stiu,sau poate se prefac ca nu stiu.Imi place jocul asta,probabil si lor din moment ce nu riposteaza.
Cine sa-I mai inteleaga? Eu cu siguranta nu pot.Eu sunt departe…sau cel putin asa vreau,asa vreau sa ma simt.In schimb simt doar singuratate,nesiguranta si lacrimile ce incet isi croiesc drumul spre suprafata.
Nimeni n-a stat langa mine cand plang.Asta inseamna ca n-a vazut nimeni ca ochii mei sunt cei mai frumosi atunci cand plang.In schimb toti ma stiu cand rad sau zambesc.
“stop crying your heart out” sau mai bine “hold on don’t be scared”
Degetele mi s-au oprit brusc.Amalganul de ganduri s-a stavilit.Probabil fumul de tigara le-a alungat sau poate le-a asuprit 