..

De fiecare data cand dau de greu,de fiecare data cand imi simt sufletul impovarat,de fiecare data cand gandurile mele ratacesc fara incetare si fara sa asculte de mine,de fiecare  data ma intorc in trecut …

Imi amintesc ca am fost anul trecut la mare …imi amintesc cum plangeam si dansam ca nebuna pe Vama Veche 18 ani ..imi amintesc cum plangeam linistit pe Vama Veche-Vama Veche in timp ce soarele rasarea. Imi amintesc ca am ras isteric cu Andreea din orice. Imi amintesc broscuta cu ochi mari verzi pe care am dat o avere …acum broscuta calatoreste cu mine si se uita la mine (stiu,sunt nebuna) cu dragoste.

Imi amintesc de acum cativa ani cand m-a luat fratele meu in parc la Bazilescu . Si m-am dat rotunda in fata lui cu schemele pe care stiam sa le fac cu rolele. Apoi am mers in Carrefour si ne-am uitat la haine si am ras impreuna de hidoseniile alea de camasi.

Imi mai amintesc de momentele cand stateam pe geamul camerei mele si ma uitam ore in sir la luna si la stele …fumam si ma gandeam.

Imi amintesc si de clipele cand adormeam plangand din cauza “lui” …

Mai tin minte si cand am fost la munte ,tot cu fratele meu si ne-am luat la intrecere pe munte…cand am ajuns sus m-a laudat si mi-a spus ca sunt puternica…

Tin minte ca l-am speriat intr-o noapte cand a ajuns tarziu acasa…m-am ascuns dupa usa si am sarit de acolo..ii venea sa ma stranga de gat.

Imi amintesc cand am fost la mare cu el … eram asa mandra si fericita.

Imi amintesc cand incercam sa fac experimente in bucatarie. Odata am facut fursecuri si cand a ajuns fratele meu acasa le-a mancat pe toate…eu nici nu voiam,era de ajuns sa-l vad pe el fericit.

Imi amintesc cand ma umilea toata lumea si plangeam seara de seara…

Imi amintesc cand am cazut cu rolele si m-am lovit atat de rau incat nu mi-am indoit genunchiul timp de 2 saptamani.

Imi amintesc ca la BAC n-am plans ca am luat 9 la proba orala ,am plans ca l-am dezamagit pe fratimiu .

Imi amintesc ca mi-as da viata pentru el…

Ha! Si imi aduc aminte de revelionul ala de cacat. Acum imi vine sa rad :) )

Imi dau seama cati oameni m-au iubit si ca de aproape toti am fugit.

Nu sunt facuta pentru iubire vesnica si nici pentru relatii eterne. Sunt prea rea si egoista..sunt prea “alunecoasa” si fac prea repede obsesii. Iubesc ceea ce nu pot avea si tanjesc dupa lucrurile greu de obtinut. Obsesiile mele sunt lucrurile care imi amintesc ca inca pot sa simt … efemeritatea probabil ma sperie mai mult decat orice. As minti daca as spune ca mi-e frica sa iubesc sau sa ma las iubita. As minti cu nerusinare! Cand iubesc,iubesc. Niciodata n-am mintit cand am spus cuvintele alea dar sunt prea schimbatoare ca sa pot jura ca o sa te iubesc toata viata. Poate o sa te iubesc 1 zi ,o saptamana ,o luna,1 an..o viata e prea mult. O viata e tot ce am si nu pot s-o acord nimanui.

Desi acum am sufletul greu,desi acum ma lupt ca sa razbesc,desi acum sunt trista … stiu ca o sa fie zile frumoase. Pentru toti or sa vina…in sufletul tuturor o sa patrunda fericirea . Trebuie sa tinem capul sus si sa pasim inainte chiar daca lumea se prabuseste in jurul nostru.

Noapte buna …

The End Of The Story…

Fiecare inceput are si un sfarsit . Fiecare viata are o destinatie . Noi am plecat in viata sa ne aflam destinatia.

Am stat in spate…am stat ascunsa de multime,de rasete si de lacrimi,de caldura si de priviri. Am stat si am “trecut” peste toate momentele frumoase,peste toti anii in care ma trezeam (sau nu) dimineata chinuita de gandul ca e o noua zi de scoala. N-am vrut sa plang,n-am plans,dar am avut lacrimi in ochi cand mi-am vazut toti colegii ,in sfarsit,impreuna.

Ce mai e de zis? N-o sa uit cum ma luptam in clasa a 9-a si a 10-a pentru ei.N-o sa uit cum am lipsit toata clasa a 11-a de nici nu stiu cum am trecut anul.Nici cand ne strageam gasca mare in spatele atelierelor sa fumam,si radeam precum curcile de orice.

Nu regret! Pentru prima oara in viata mea de liceu,nu regret nimic,absolut. M-am schimbat incredibil de mult,nici mie nu-mi vine sa cred. Incepand cu faptul ca m-am schimbat foarte foarte mult fizic,la mentalitate si fel de a gandi,nu mai zic. Sunt efectiv alt om,nu ma asteptam.Auzeam in jur oameni care spuneau ca “vai,adolescenta perioada schimbarile bla bla” si eu chiar radeam. Primii doi ani am ras…apoi s-a petrecut minunea! M-am intalnit cu oameni ..noi si vechi. Cei noi erau tare bucurosi,cei vechi erau putin in dubii. Si acum tin minte ca cel mai bun prieten al meu,dupa ce nu ma mai vazuse de 1 an,m-a invitat la o plimbare. Aproape ca nu ma mai recunostea.Era foarte surprins de cat de mult m-am schimbat.

Unii spun ca in bine,altii ca nu prea. Majoritatea spun doar ca m-am schimbat.

Eu spun ca urmeaza o noua etapa in viata mea. Nu-mi vine sa cred ca am absolvit liceul. Poate ma laud degeaba si nu iau Bac-ul :) )