…cred ca i’m going crazy . Ca sa vezi,de cateva zile tot navigand pe internet bineinteles ca ajung sa citesc si prostioare. Chestii de genu : ce tip de femeie esti,punctul tau forte,bullshit. Nimic ciudat pana aici avand in vedere ca asta fac de ceva ani,problema este urmatoarea : in momentul cand citesc,ajung sa ma intreb cum sunt in realitate! Asta-i panica,intelegi?
Eu consider ca ma cunosc relativ bine. Nu pot sa zic nici foarte bine,nici deloc pentru ca as exagera. Sunt undeva la mijloc. Nu mai sunt un copil si nici o adolescenta teribilista. Daca vreau,pot sa disimulez 12 ore ca sunt o persoana extrem de matura,cu pareri bine-definite si deja cu un aer de eleganta. Ca asta nu sunt eu,e altceva. Dar ma sperie chestia asta …ca am in ultima vreme momente de indoiala. Oare sunt puternica sau protectoare? Oare sunt feminina sau tind catre o persoana rece si indiferenta?
Si mai e ceva … s-ar putea sa para stupid dar eu chiar stau si ma intreb. Prietenele mele imi povestesc pataniile lor de pe la metrou sau de pe strada. Cand sunt “agatate” sau li se cer informatii. Sau ca oamenii sunt prietenosi sau tot felul de faze bizare. Acum urmeaza constatarea mea cretina : eu nu patesc. Mie nimeni nu-mi cere informatii or stuff like that. Si astazi cireasa de pe tort care mi-a crescut frustrarea : stateam pe banca in asteptarea metroului …nu stiu daca stiti la statie la Piata Muncii sunt 2 banci lipite (spate in spate) si la 20 cm alte doua la fel. Bun,eu eram pe o banca d’aia,libera (goala,fara nimeni pe ea,intelegi tu) si cea din stanga mea era ocupata de 3 persoane astfel ca mai ramaneau vreo 2 locuri libere. Vine un tip si unde credeti ca se aseaza? DA,fix pe banca ocupata. Si stateam ca proasta si ma intrebam de ce? L-am vazut ca la un moment dat m-a fixat cu privirea si (in indignarea mea) m-am intors catre el…a intors si el repede capul.
Nu cred ca la 1.59 par asa periculoasa. Nici macar mare nu sunt sa pot sa musc sau sa bat pe cineva. Stau cuminte pe scaunul meu,de obicei zambesc. Umm…poate de asta! 
) Poate ma cred altii nebuna..Clar,am luat-o razna!
Nu-mi vine sa cred ca am scris asta,dar ma frustreaza acest fapt,da?! Plus ca la serviciu azi am avut un ghinion imens …la modul ca 8 ore toata lumea care imi raspundea la telefon urla la mine…nu sunt eu de vina vaca tampita ca idiotii pamantului de la editura Rahat nu au un IT-ist sau o persoana competenta sa te scoata din baza de date.
Plus de asta,nu-mi vine sa cred ca lucrez pentru niste rahati de oameni. Chestia asta ma agaseaza cumplit. DA,sunt o persoana idealista (foarte) si inca sper sa reusesc sa-mi gasesc un job care sa ma faca sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze.
P.s.: Descopar ca in ultima vreme n-am fost si nu sunt capabila sa spun ce e in sufletul meu. Stiu ca e un amalgam de cuvinte. Tot incerc sa gasesc “inceputul” dar imi scapa printre degete.
P.S.(2): Incep sa simt iar nevoia de …un vis. Credeam ca m-am lecuit dar se pare ca asta sunt ..vesnic indragostita,niciodata a nimanui. Cliseic si trist in acelasi timp . So ,my soul has a status : searching …
