Imi pare rau ca am abandonat (doar pe o perioada) blogul dar in ultima vreme am timp doar sa ..dorm.
Se pare ca visul mi s-a indeplinit : nu am DOAR UN JOB,am DOUA! And guess what? I’m doing pretty good.
Recunosc,renunt la multe si pierd multe dar pe de-o parte sunt multumita ca timpul ramas il investesc in lucrurile importante pentru mine (cu adevarat) : familia,facultatea,prietenii.
Multi imi spun ca n-o sa reusesc,multi imi spun sa ma intorc,dar n-o s-o fac pentru ca stiu ce pot . Stiu ca multi ma privesc intr-un anumit fel si de aceea vreau sa-mi demonstrez ca nu sunt asa. De asemenea,am invatat prea multe in ultimele 2-3 saptamani ca sa ma intorc la trecut. Mi-am promis ca n-o s-o mai fac niciodata. De ce? Pentru ca am invatat ce inseamna sa zambesti cand ai sufletul zdrobit si ce inseamna sa spui INTOTDEAUNA ce gandesti chiar daca depinzi de acea persoana.
Hai sa spunem ca in ultimele cateva zile nu am fost in apele mele. Sa zicem ca s-a umplut paharul. Asa ca am plans …indelung,din suflet,cu hohote,fara oprire. A trecut o ora,apoi doua,apoi 12 ..apoi n-a mai contat.
Ce mi-a placut a fost faptul ca am fost atenta la detaliile din jurul meu. Cine a fost acolo,cum a fost. Si s-a creat o idee,o imagine.
Cacat,iar filosofez aiurea. Adevarul e ca o prietena a ales sa se duca sa se distreze si sa ma lase pe mine singura . Feelin’ better now.
Obsesia ACEEA dainuieste . Nu vrea sa ma lase in pace,imi apare mereu in cale. Incepe sa ma enerveze,devine enervant si dureros. O combinatie de tot cacatu daca ma intreaba cineva.
Altcevaaaaa…mi-e dor de fratimiu. E cea mai rationala fiinta pe care am intalnit-o vreodata. Stiu ca daca l-as vedea si as vorbi putin cu el,as reveni cu picioarele pe pamanat. Dar el e plecat … asa ca am revenit singura. That’s a good sign.
Am multe cunostinte.Cunosc multi oameni sau cel putin asa cred.
Problema sta in faptul ca imi place sa-i incadrez in anumite categorii : cei mai buni prieteni,prieteni de distractie,prieteni doritori de senzatii tari…
Apropo de asta…eu obtin cea mai buna imagine despre cum sunt eu in realitate dupa oamenii din jur. Omul,oricat ar medita nu ar ajunge sa se cunoasca pe sine insusi fara sa se vada prin cativa ochi exteriori…cel putin asta-i parerea mea. Nu ma refer la fizic,ma refer strict la comportament/atitudine/reactii/personalitate.
Am o prietena care este total diferita in anumite situatii : cand este cu noi(prietenele ei) este cea mai de gasca fata,glumeata,decenta,per total foarte ok. Cand apar oameni noi s-a terminat ) Se transforma ..intr-o persoana pe care de fapt nimeni n-o place si oricat am incerca sa-i spunem nu reuseste sa constientizeze si spune ca asa e ea (parca sunt eu in post-ul trecut).
Dar m-a facut atat de constienta de penibil incat am ajuns sa ma controlez foarte mult.Poate e un lucru bun,poate nu,dar stiu sigur ca in realitate nimeni nu te poate cunoaste cu adevarat. Decat tu cu tine insuti,la sfarsitul zilei,dupa ce te-ai vazut in muuulte perechi de ochi,sa-ti dai seama de adevaratul “hram” pe care-l porti.
Si nu glumesc cand spun asta..sincer,incep sa cred ca eu nu sunt omul care sa fie dintr-un singur “mediu”. Ah,cum naiba sa explic?
Ok,here’s the deal…am multi prieteni,de toate felurile. Nici la cele mai bune prietene situatia nu sta altfel : una e pitzipoanca,alta e feng-shui-ista,etc.
In mod normal,asemenea “specimene” nu se inteleg…suntem oameni cu totii,dar in lucrurile marunte intervin discrepantele.
Totusi,in ciuda oricarui fapt,eu reusesc. Nu numai ca ma inteleg cu ele,dar ma imbrac intr-un fel cand sunt cu unele,am o anumita stare de spirit,etc.
Nu e vorba ca o fac pentru altcineva,dar am impresia ca sunt o persoana maleabila.Ma mulez pe situatie(si om) si totul este ok. Este normal?N-ar trebui sa raman aceeasi cu toti? Aceleasi glume,aceleasi texte? Hmmm…
