Fuck !

…Pe care vreau sa-l traduc cu “futu-i!”

N-am mai ajuns azi la facultate..am iesit de la serviciu pe la 2 si m-am dus sa ma vad cu aia mica…

Ma simt … fara putere. In loc sa lupt pentru ceea ce-mi doresc,ma afund intr-o singura chestie care ma darama. Am aproape tot ce mi-am dorit sa am pana in luna octombrie : serviciu,sa stau in bucuresti,sa am un rost. Am astea dar bineinteles ca am reusit sa gasesc un motiv din cauza caruia nu pot sa ma bucur de toate celelalte.

Ma obsedeaza …

O melodie … again and again and again …

Games, changes and fears
When will they go from here
When will they stop
I belive that fate has brought us here
And we should be together babe
But we’re not
I play it off, but I’m dreaming of you
And I’ll try to keep my cool, but I’m feenin’

I try to say goodbye and I choke
Try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here
Goodbye and I choke
I try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here

I may appear to be free
But I’m just a prisoner of your love
And I may seem all right and smile when you leave
But my smiles are just a front
Just a front, hey
I play it off, but I’m dreaming of you
And I’ll try to keep my cool, but I’m feenin’

I try to say goodbye and I choke
Try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here
Goodbye and I choke
I try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here

Here is my confession
May I be your possession
Boy, I need your touch
Your love, kisses and such
With all my might I try
But this I can’t deny
Deny

I play it off, but I’m dreaming of you
(but I’m dreaming of you babe)
And I’ll keep my cool, but I’m feenin’

I try to say goodbye and I choke (yeah)
Try to walk away and I stumble
Though I try to hide, it’s clear
My world crumbles when you are not near
(when you are not near aahh)
Goodbye and I choke (yeah, yeah, yeah)
I try to walk away and I stumble (hey, hey, hey)
Though I try to hide it, it’s clear (say it Lord)
My world crumbles when you are not here

Goodbye and I choke (I’m choking)
I try to walk away and I stumbe
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not near

Alba sau neagra?!

Ieri,in sfarsit,la capatul puterilor(rabdarii) am luat telefonul in mana si am scris 3 mesaje scurte si la obiect. Apoi,dupa bunul meu obicei mi-am inchis telefonul . Ma asigur astfel ca nu poate sa ma faca nimeni sa ma razgandesc,deoarece,pe moment devin sensibila :) )

In loc sa ma simt usurata azi dimineata cand m-am trezit,m-am simtit obosita si impovarata. Nu gasesc nicio explicatie logica. In mod rational,realizez ca am facut foarte bine,in sfarsit am reusit sa zic ce gandeam si am incheiat. Dar,pe de alta parte nu ma simt deloc asa. Si este ciudat …

La mine niciodata nu a existat cale de mijloc,eu nu prea stiu ce-i ala compromis. La mine ori e alba,ori e neagra ,niciodata gri. Si atunci,de ce am un sentiment din paleta gri,adica confuzia. Trebuia ori sa fiu usurata,ori nu. Dar sunt confuza,si am momente cand sunt ori asa,ori asa.

Inca o intrebare : de ce nu sunt normala cand vine vorba de relatii? Ma incanta,fluturasi,mesaje,zambete,dimineata plina de soare si dupa 1 zi sau max 2 luni ,nu mai pot sa stau. Nu mai rezist. Zilele incep sa semene cu pietre de moara,noptile prefer sa le dorm adanc,fara sa mai stiu de mine , si tot asa.

Sa zic ca de 3-4 ori pe an eu ma “indragostesc” si am simptomele insirate mai sus. Apai,e normal? Nu mi se pare. Dar in acelasi timp,nu ma pot controla,sau schimba. Toti pleaca optimisti dupa ce le spun de “ciudata” de langa ei,imi spun ca “eu nu sunt ca ceilalti,o sa vezi, nici n-o sa stii cand trece timpul” . Dar stiu…il numar..fiecare zi in parte..daca vrea sa ne vedem in fiecare zi ii spun “pai ieri n-am stat 5 (!!!) ore impreuna?” .

O singura data am fost altfel. Vara trecuta . Cred  ca a fost ceva la prima vedere. Nu stiam cum sa imi petrec mai mult timp cu el. Ajunsesem sa-l visez (ceea ce eu nu patesc niciodata,sa-mi visez actualul “iubit”), in fiecare zi ma trezeam cu zambetul pe buze,inainte de culcare nu imi mai creeam propriul “univers” ca sa ma trezesc fericita,eram deja. A durat 2 saptamani. Despartirea mi-a provocat cea mai acuta durere fizica,psihica si sufleteasca,care mi-a fost data sa traiesc vreodata. Mi-a luat mult timp sa invat sa nu mai plang noptile,dar niciodata nu au incetat sa mi se taie genunchii cand il vad.

Mi-am promis sa nu mai trec vreodata prin asa ceva. Oare atat de adanc mi-am infipt promisiunea in minte,incat acum automat resping o posibila apropiere. Acum,toate sunt obsesii. Iar la obsesii ajung,si cand ajung nu mai reprezinta interes. Ar fii trebuit sa fiu barbat,macar asa se justifica rolul de “vanator” pe care-l am .

Obsesii

Obsesiile mele cuprind numeroase “domenii de activitate”. Incepand cu obsesiile pentru carti,filme,poze si terminand cu obsesiile pentru oameni.

Vreau sa fiu inteleasa bine..o obsesie la mine nu are o durata clara. Poate fi intre 1 zi sau 1 an.  De obicei,obsesiile pentru carti si pentru oameni dispar mai greu.

Ultima obsesie : un tip. De ce? Pentru ca am discutat cate in luna si-n stele..pentru ca e amuzant si ma contrazice …pentru ca e imprevizibil …pentru ca mi se taie genunchii cand il vad.

Totul a pornit de la discutii interminabile pe mess …de ce stiu ca este obsesie? pentru ca este ceva ce stiu ca nu pot avea si chiar daca as putea avea tot as simti ca nu e in totalitate al meu.

La zodiacul meu scrie ca nu este bine ca taurii sa-si canalizeze toata energia pe un singur lucru deoarece poate fi extrem de distructiv .Aveam ca exemple pe Hitler si Marx . Frumos,nu?

Nu pot spune ca sunt suparata sau vesela. Nici fericita sau deprimata… Dar pot spune ca dupa palma luata astazi (la figurat) de la el,m-am trezit. M-am mai trezit si mergand singura pe strada si mintea mea urland “Ce cacat tot vrei sentimente,lasa-le pentru cand oi fii realizata ” .

Sunt confuza,da,confuza sunt.  Realizez ca sunt prea amabila si unii oameni profita de asta. Mai sunt confuza si din cauza faptului ca imi este atat de teama sa nu ranesc o persoana incat in fiecare zi renunt la mine. Renunt la placerile mele,dau la o parte inertia,dau la o parte strigatul interior si continui pe acelasi drum tampit si gresit.

Cum sa spun unei persoane,pentru a 3-a oara ca nu este ceea ce vreau? Cum sa fac asta cand stiu ca o sa-l imping la acte de auto-distrugere din teribilism copilaresc? Cum sa ma comport de acum inainte cu obsesia mea?

Mi-e teama de penibil,de durere,mi-e teama sa-mi fie teama…Si exista cateva momente cand ma imbarbatez si-mi spun ca trebuie sa fac totul ca sa-mi fie mie bine dar trec prea repede momentele alea..apoi iar imi spun ca suntem efemeri,timpul trece si vindeca,asta-i imaginea de ansamblu ..dar vine momentul cand ma uit la nuante si detalii si ma doare ,ma opresc si devin lasa din nou.

Exista totusi o parte buna..am inceput sa-mi pun intrebari din nou si din nou invat sa-mi dau raspunsuri singura.

Mdea…

Gen,maine plec cu ai mei in statiunea curului ..Amara…Sa speram ca dupa ce ma intorc o sa am bateriile incarcate si o sa fiu bronzata :) )

N-am vrut sa plec,am vrut sa plec…sunt in totala contradictie cu mine insami. Sper doar ca dupa astea 3 zile sa ma lecuiesc de micile obsesii pe care le-am capatat in ultima vreme…eventual sa ma destind,sa uit de lumea din jur. Sincer,voiam sa-mi las telefonul acasa,dar fetele au admiterea si pentru nimic in lume nu as pierde momentele alea..

Sunt obosita si am impresia ca nu mai sunt in propriul corp…so,good night…ne auzim peste cateva zile.