Povestea ei isi are inceputul acum trei ani. Era o pustoaica de 16 ani,frumoasa,care avea impresia ca lumea este a ei. Asa am cunoscut-o eu si m-a atras imediat spiritul ei aventurier.
Dupa o frumoasa prietenie care a durat un an,am fost nevoita sa ma mut in alt oras,la mare departare. Insa acest obstacol nu ne-a descurajat,dimpotriva,ne faceam planuri sa ne petrecem vacantele impreuna si sa ne vedem cat de des putem.
Intr-un final,am plecat,lasand in urma pe cineva care datorita trecutului,prezentului si viitorului avea sa lase urme adanci in sufletul meu.
Am tinut legatura timp de un an dar brusc dupa aflarea vestii ca parintii ei divorteaza nu am mai auzit nimic. Ingrijorarea mea crestea cu fiecare zi asa ca, dupa aproximativ jumatate de an am plecat s-o caut.
Orasul mi se parea trist,era o zi ploioasa si rece,parca ceva nu ma voia acolo. Am cautat-o la adresa pe care o stiam dar se mutase. Timp de trei zile am strabatut orasul in lung si in lat,nu voiam sa ma dau batuta.
In cea de-a patra zi,dupa alte cautari,m-am asezat ostenita pe o banca intr-un parc pustiu.
Un caine mic tinea drumul unei fete. Parea una de aceea de care te feresti pe strada pentru ca stii sigur ca o sa-ti ceara bani sau mancare.
Deodata mi s-a strans inima..uitandu-ma in ochii ei am recunoascut-o. Atat mai ramasese din frumusetea ei,dar pana si ochii pareau tristi si stinsi. M-am apropiat de ea,dar s-a retras speriata.Nu intelegea cine sunt si de ce sunt draguta cu ea.
Intr-un final,dupa insiruirea multor amintiri a dat semne ca intelege.A incercat sa zambeasca dar zambetul i s-a spart in mii de bucatele inainte sa-i ajunga pe buze. M-a intrebat imediat daca am bani. I-am spus ca am si m-a rugat sa ii dau daca vreau sa mai vorbesc cu ea. Initial nu mi-am dat seama pentru ce sunt,dar dupa ce am pornit pe urmele ei si am intrat pe o alee intunecata am inteles …
