Povestire

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
        – Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
          Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
        – E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
          Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
        – Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
        – Totul depinde de felul cum privesti lucrurile.
Exista cinci calitati la creion, pe care, daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om caretraieste in buna pace cu lumea.
        Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
        A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
        A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este important este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
        A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
        Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

 
 
povestire de Paulo Coelho

Ia aminte

“Se povesteşte că odată a fost o furtună teribilă pe mare. După ce furtuna s-a potolit, sute de mii de stele de mare aduse de valuri mureau sub soarele ucigător de august.

Un copil se plimba pe plajă şi din când în când lua câte o stea de mare şi o arunca în apă. Trecând pe acolo, un om îi spuse:

- Copile, sunt sute de mii de stele de mare eşuate pe plajă. Ceea ce faci tu nici măcar nu contează.

Copilul îl privi, apoi, arătandu-i steaua de mare pe care o ţinea în palmă îi spuse:

- O vezi? Pentru ea contează. “

Mai este nevoie de cuvinte ?