It’s been a while…

De cateva zile simt ca intru iar in “amorteala” aia. Vorbesc din inertie,mananc din inertie,merg,respir,zambesc,povestesc,ascult,aproape totul fac din inertie. Totul inafara de fumat. Fumez de placere,de cateva zile…periculos,stiu!

Nici cand vad ceva deosebit nu reusesc sa obtin alta reactie din partea mintii mele  …parca refuza sa respire sau sa proceseze.

In acelasi timp,exista cateva chestii care imi provoaca vibratii in corp. Nu,nu baietii sau distractia …imi doresc sa ma implic in proiecte,sa cunosc oameni,sa imi ocup timpul.

Azi ma uitam ce viata de pensionara duc. Ma trezesc la 7 ,ma spal,ma imbrac,fumez o tigara si plec la serviciu. La ora 16:30 ies ,ma duc catre metrou,ajung acasa in jur de ora 17:20,mananc,deschid calculatorul si incep sa navighez. Apoi vine Smara,stau cu ea sa manance,povestim,schimbam impresii,ma duc fac un dus si la ora 23 dorm. Interesant,nu? :) )

Adica stiu ca e inceputul si stiu ca mi-am dat seama ca trebuie sa fiu serioasa acum. Interesul poarta fesul asa ca al meu il poarta cu mandrie.

Si totusi ceva lipseste…nu fumul din baruri si muzica “trendy”,altceva…ceva rupt din trecut..naiba stie!

Despre babele de 20 de ani.

Cum adica? Adica am la serviciu cateva fufe,de vreo 20-24 de ani,urate cu crengi si proaste cu patima. De ce?

Ma duc si eu ca omul la munca,intr-o ploioasa dimineata de luni. F(ufele)etele stateau pe hol…cu un zambet le spun “buna dimineata” ele nimic. Zic,bai ce dracu,n-or fi auzit. Repet salutul mai tare si de abia primesc cu “neatza” marait.

Ok,poate sunt eu nebuna dar in pauza stateam de vorba cu o alta tipa care lucreaza de vreo luna acolo si o intreb de individele dubioase. Tipa imi spune ca sunt cele mai vechi de acolo si ca nu prea baga lumea in seama. Apoi imi face cu ochiul si imi spune “mai ales ca esti asa blondutza si frumusica,ti-ai asigurat exilul din grupul lor”. WTF?

Asta e discriminare frate ! Sunt blonda,asa si?! Sunt frumusica,asa si?! Asta inseamna ca vorbesc doar cu baieti sau ce?

Bineinteles ca la cat de orgolioasa sunt nici “futu’va’n cur” n-o sa mai spun.

Normal dracu’ ,nici n-as avea ce sa discut cu ele. N-au tinut o carte in mana in viata lor,cand vorbesc intre ele folosesc apelative de genul : “barbatamiu’”,”soacra mea” etc   si povestesc  cu ce spala hainele si ce mancare au mai facut. Mai frate,de cand au ajuns fetele de 20 de ani sa vorbeasca despre asa ceva? Mai exact,de ce?

Unde naiba sunt tipele cu dorinta de a ajunge “cineva”,de a reusi in viata,de a face ceva important pentru ele?

Observ ca usor usor fetele or sa se imparta in 2 categorii : cele care vor pe Dorobanti si cauta banii altcuiva si cele care raman la cratita si cu un serviciu de 2 bani toata viata.

Deocamdata mai sunt exceptii,eu una traiesc in casa cu cateva dintre aceste exceptii dar totusi.. wtf?!

Acasa nu mai e tocmai “acasa”…

Am fost plecata acasa in week-end si mi-am dat seama ca acasa nu mai e tocmai “acasa” . Sunt o persoana pe care cu greu o scoti din rutina si schimbarile bruste ma obosesc dar cand am ajuns sambata ,dupa 2 ore voiam inapoi. De ce?

Ma simteam straina …oameni cunoscuti,fetze cunoscute,locuri si momente pline de amintiri. Dar nu sunt pregatita inca sa revin acolo. Oarecum ma doare si imi aduce aminte de ultimii ani…

In fine,sambata si duminica am stat cu fratele meu si prietena lui sa-i ajut la curte cu treburi apoi m-am carat inapoi “acasa”.

Ca de obicei am avut parte si de o mini-drama,ce naiba doar ma cheama Diana!

Per total sunt ok,sper sa supravietuiesc acestei saptamani ..sper…

Noapte buna si …buna dimineata soare :)

Concluzii :

Nu se incheie nimic practic dar imi tot pun intrebari si incerc sa gasesc raspunsuri.

De ce (de abia acum realizez) blogul meu pare un blog de om trist? Pentru ca de obicei scriu seara si de obicei seara ma simt obosita,plus ca se aduna toate frustrarile. Sunt o persoana care zambeste pe strada,sunt blonda care iti multumeste ca o lasi sa treaca pe trecerea de pietoni,sunt cea care te asculta si te ia de mana si te consoleaza. Sunt omul care aude cate un banc si rade jumatate de ora…

De ce ma simt asa chiar daca mi-am indeplinit doua vise importante? Pentru ca ma simt singura,ma simt singura printre oameni. Iubesc Bucurestiul,intr-un mod in care putini ma inteleg si multi ma ironizeaza. Iubesc Bucurestiul pentru ca ma pot pierde,pentru ca ma regasesc,pentru ca sunt valuri si valuri de oameni..oameni cu ale lor povesti,regrete,iubiri pierdute,inimi sfasiate…

De ce am nevoie acum? Cred ca am nevoie de ..afectiune.

E vineri seara …maine seara se face o saptamana de cand mi-am pierdut mintile.

..

De fiecare data cand dau de greu,de fiecare data cand imi simt sufletul impovarat,de fiecare data cand gandurile mele ratacesc fara incetare si fara sa asculte de mine,de fiecare  data ma intorc in trecut …

Imi amintesc ca am fost anul trecut la mare …imi amintesc cum plangeam si dansam ca nebuna pe Vama Veche 18 ani ..imi amintesc cum plangeam linistit pe Vama Veche-Vama Veche in timp ce soarele rasarea. Imi amintesc ca am ras isteric cu Andreea din orice. Imi amintesc broscuta cu ochi mari verzi pe care am dat o avere …acum broscuta calatoreste cu mine si se uita la mine (stiu,sunt nebuna) cu dragoste.

Imi amintesc de acum cativa ani cand m-a luat fratele meu in parc la Bazilescu . Si m-am dat rotunda in fata lui cu schemele pe care stiam sa le fac cu rolele. Apoi am mers in Carrefour si ne-am uitat la haine si am ras impreuna de hidoseniile alea de camasi.

Imi mai amintesc de momentele cand stateam pe geamul camerei mele si ma uitam ore in sir la luna si la stele …fumam si ma gandeam.

Imi amintesc si de clipele cand adormeam plangand din cauza “lui” …

Mai tin minte si cand am fost la munte ,tot cu fratele meu si ne-am luat la intrecere pe munte…cand am ajuns sus m-a laudat si mi-a spus ca sunt puternica…

Tin minte ca l-am speriat intr-o noapte cand a ajuns tarziu acasa…m-am ascuns dupa usa si am sarit de acolo..ii venea sa ma stranga de gat.

Imi amintesc cand am fost la mare cu el … eram asa mandra si fericita.

Imi amintesc cand incercam sa fac experimente in bucatarie. Odata am facut fursecuri si cand a ajuns fratele meu acasa le-a mancat pe toate…eu nici nu voiam,era de ajuns sa-l vad pe el fericit.

Imi amintesc cand ma umilea toata lumea si plangeam seara de seara…

Imi amintesc cand am cazut cu rolele si m-am lovit atat de rau incat nu mi-am indoit genunchiul timp de 2 saptamani.

Imi amintesc ca la BAC n-am plans ca am luat 9 la proba orala ,am plans ca l-am dezamagit pe fratimiu .

Imi amintesc ca mi-as da viata pentru el…

Ha! Si imi aduc aminte de revelionul ala de cacat. Acum imi vine sa rad :) )

Imi dau seama cati oameni m-au iubit si ca de aproape toti am fugit.

Nu sunt facuta pentru iubire vesnica si nici pentru relatii eterne. Sunt prea rea si egoista..sunt prea “alunecoasa” si fac prea repede obsesii. Iubesc ceea ce nu pot avea si tanjesc dupa lucrurile greu de obtinut. Obsesiile mele sunt lucrurile care imi amintesc ca inca pot sa simt … efemeritatea probabil ma sperie mai mult decat orice. As minti daca as spune ca mi-e frica sa iubesc sau sa ma las iubita. As minti cu nerusinare! Cand iubesc,iubesc. Niciodata n-am mintit cand am spus cuvintele alea dar sunt prea schimbatoare ca sa pot jura ca o sa te iubesc toata viata. Poate o sa te iubesc 1 zi ,o saptamana ,o luna,1 an..o viata e prea mult. O viata e tot ce am si nu pot s-o acord nimanui.

Desi acum am sufletul greu,desi acum ma lupt ca sa razbesc,desi acum sunt trista … stiu ca o sa fie zile frumoase. Pentru toti or sa vina…in sufletul tuturor o sa patrunda fericirea . Trebuie sa tinem capul sus si sa pasim inainte chiar daca lumea se prabuseste in jurul nostru.

Noapte buna …

don’t ever let me win !

Hold me don’t ever leave me
Know me, never believe me
Stay here but don’t get too near me
Leave me, leave me alone
But don’t ever let me go

Show me but don’t ever teach me
Touch me, don’t try to reach me
Hold me but don’t ever keep me
Baby, don’t ever let me in

And don’t let me win
‘Cause I leave myself to you
Yes I release myself with you
I believe in me and you
So don’t ever say you do

Love me, try not to need me
Lead me but don’t let the greed in
Feel free but don’t ever leave me
Give in, don’t ever let me…
No, don’t ever let me win

Hold me don’t ever leave me
Ask me but don’t ever make me
Save me, don’t ever forsake me
Call me but don’t ever say my name

De zi cu zi …

M-am trezit de dimineata…o dimineata superba,zumzetul orasului imi trezea usor simturile si gandurile.

Cand am iesit din scara mi-am spus ca o sa am o zi minunata  asa ca am facut ceva ce n-am mai facut niciodata : i-am trimis mamei mele un mesaj de “Buna dimineata,sa ai o zi minunata!” … cred ca de asta aveam nevoie amandoua…nu,nu de un mesaj,de distanta.

Apoi am ajuns la serviciu,alte vesti bune : ne maresc salariul. Nu cine-stie-ce dar indeajuns cat sa mai raman ceva timp pana gasesc ceva mai bun.

Am un gol in stomac si vreau sa ma pot trezi mereu,zi de zi,cu un mare zambet …vreau sa reusesc si incerc sa nu ma las doborata de fricile tampite care mi s-au intiparit in minte. incerc sa schimb cate ceva la mine si ma bucur ca am ambitia sa ma concentrez exclusiv pe munca,scoala si interesul propriu adica  sa reusesc. Vreau sa cresc ca persoana si vreau sa fie altii mandrii de mine.

Maine promit-promit solemn ca ma duc la facultate. Azi am ajuns pana la Polizu si aveam cursul de la 16 iar eu am ajuns la 15..mi s-a parut prea mult sa astept asa ca am plecat acasa.

Btw : exista oameni normali la FCRP (SNSPA) nu numai pitzipoance? Ce mi-a fost dat sa vad azi la metrou,valeeeu :) )

In continuare ma tratez cu acea melodie obsedanta . i try …

Fuck !

…Pe care vreau sa-l traduc cu “futu-i!”

N-am mai ajuns azi la facultate..am iesit de la serviciu pe la 2 si m-am dus sa ma vad cu aia mica…

Ma simt … fara putere. In loc sa lupt pentru ceea ce-mi doresc,ma afund intr-o singura chestie care ma darama. Am aproape tot ce mi-am dorit sa am pana in luna octombrie : serviciu,sa stau in bucuresti,sa am un rost. Am astea dar bineinteles ca am reusit sa gasesc un motiv din cauza caruia nu pot sa ma bucur de toate celelalte.

Ma obsedeaza …

O melodie … again and again and again …

http://www.youtube.com/watch?v=qsTk2xp0nvY

Games, changes and fears
When will they go from here
When will they stop
I belive that fate has brought us here
And we should be together babe
But we’re not
I play it off, but I’m dreaming of you
And I’ll try to keep my cool, but I’m feenin’

I try to say goodbye and I choke
Try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here
Goodbye and I choke
I try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here

I may appear to be free
But I’m just a prisoner of your love
And I may seem all right and smile when you leave
But my smiles are just a front
Just a front, hey
I play it off, but I’m dreaming of you
And I’ll try to keep my cool, but I’m feenin’

I try to say goodbye and I choke
Try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here
Goodbye and I choke
I try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here

Here is my confession
May I be your possession
Boy, I need your touch
Your love, kisses and such
With all my might I try
But this I can’t deny
Deny

I play it off, but I’m dreaming of you
(but I’m dreaming of you babe)
And I’ll keep my cool, but I’m feenin’

I try to say goodbye and I choke (yeah)
Try to walk away and I stumble
Though I try to hide, it’s clear
My world crumbles when you are not near
(when you are not near aahh)
Goodbye and I choke (yeah, yeah, yeah)
I try to walk away and I stumble (hey, hey, hey)
Though I try to hide it, it’s clear (say it Lord)
My world crumbles when you are not here

Goodbye and I choke (I’m choking)
I try to walk away and I stumbe
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not near

Changes..

Recunosc, si o masa de oameni imi este martora : sunt cea mai schimbatoare persoana din cate am cunoscut. Nu ma referi la schimbari fizice,dar frate,cand ma apuca, nimeni nu ma opreste.

Un exemplu? Acu’ 2 minute voiam sa-mi incep post-ul cu ” ce puii mei,sunt fericita!” …nu vreau sa spun exact ce s-a intamplat in 2 (!!!) minute pentru ca nici eu nu stiu.

Da,m-am angajat..simt ca am de ce sa ma trezesc dimineata..da,duminica asta ma mut.. Nici eu nu pot sa-mi dau seama ca mi s-a indeplinit visul ..poate doar cand vad cum se schimba oamenii la fata.

Ati observat ca in carti,mai ales in cele despre contese,conti si regi ,este extrem de accentuata aceea calitate a unora de a citi totul de pe fata unui om. Si stiti cum e chestia aia ” ochii i s-au intunecat pentru o fractiune de secunda,insa doar eu am sesizat” ? Ati observat ca oamenii in ziua de azi nu mai au chestia asta? Cred ca stiu si de ce…nu mai e ceva tabu sa vorbesti despre sex,bani,femei,curve,etc … pe atunci nu-si permiteau asa ceva..pe atunci o dragoste era pe cat posibil tainuita daca era imposibila..

Si cica noi am evoluat. Da,am invatat sa vorbim la foc automat 8 ore fara sa ne oprim. Nu mai avem timp sa observam mimica,fata,ochii (oglinda sufletului,remember?) …m-am intalnit cu o prietena si i-am spus ca in sfarsit ma mut si ca lucrez si AM VAZUT exact acel fulger din ochii ei desi pe buze avea un zambet larg …nebuna nu cred ca sunt..inca.

In fine,deviez (vorba cuiva :D ) …ma apasa ceva pe suflet..dar nu stiu ce. De fapt,cred ca stiu ce dar nu vreau sa recunosc …daca stau sa ma gandesc mai bine,sunt mai multe dar nici pe alea nu le recunosc . Am luat-o razna.

Bear hugs >:D<

Sorry..

De cand nu am mai scris am avut probleme cu calculatorul. Sincera sa fiu nici nu m-am straduit sa-l repar.

Stiti melodia aia “It’s been a while” …cam asa incep.

S-au schimbat destul de multe…observ cum grijile niciodata nu se opresc.Am reusit sa-mi indeplinesc visul de a ma muta si acum imi caut job. Maine am un interviu si tot maine incep facultatea.

Ciudat,dar nu pot spune ca sunt foarte fericita. Asta e ciudat,faptul ca am reusit dar tot sunt unele lucruri care ma trag inapoi. Nu inteleg de ce omul niciodata nu este pe deplin fericit. Probabil natura lui il impiedica.

In orice caz,am scris pentru ca imi era dor de voi si am scris la foc automat. Nu am timp acum sa gandesc…dar stiu ca va duc dorul…asta era refugiul meu. Dar ca sa inchei intr-un ton optimist, poate saptamana viitoare imi bag net in noua casa si o sa va povestesc totul.

P.S. : Cu dedicatie Vama Veche – Prieteni

“Deodata realizezi ca nu e chiar asa ..in Dristor ai pe cineva” :) )

Bear hugs

« Articole mai vechi intrări mai noi »