…ce sa fac. Efectiv!

Nu stiu daca am spus pana acum cat de mult tin la facultatea mea. Mi-am dorit sa intru aici,am fost extrem de fericita si totusi … parca sunt de pe Luna in ultimul timp. Ca sa explic : eu mereu intram pe forum sa vad ce se mai intampla,sa mai vorbesc cu oamenii aia dar cum in ultima vreme am avut o groaza de chestii pe cap nu am mai intrat. Aaaaand,guess what? Intr-o saptamana a fost mega-petrecerea FCRP in B52 + intalnirea celor care sunt la ID. Imi vine sa-mi smulg parul din cap si sa-mi trag palme!

Zici ca sunt idioata!!! Ratez tot felul de chestii datorita prostiei mele.

Stati linistiti,tot aceleasi cuvinte valseaza in gandurile mele .

In ultima vreme duc o lupta continua cu mine.. Sunt doua voci in capul meu ,doua extreme care se bat cap in cap. Pe de-o parte tind sa ma las pagubasa.

Poate m-am mutat prea repede fara sa am o certitudine (zice una din voci) …apoi vine repede cealalta si-mi aminteste dorinta imensa de a face pasul asta si imi spune sa lupt,sa nu plec capul , sa sper si sa cred in mine ..dar e atat de greu!

Ma simt mica ,mica de tot si simt nevoia de a fi protejata dar ceva imi aminteste ca nu sunt asa,ca pot si ca vreau… Ma lupt continuu sa ma cunosc,sa-mi dau seama cine sunt si ce pot.

Niciodata nu mi-am dat seama cat de greu e sa te auto-caracterizezi. Tot completez CV-uri si tot raspund la intrebari care sapa adanc in mine. Incerc sa scot la suprafata realitatea,nu clisee . “Comunicativa”,”spirit de echipa”,”rezistenta la stres” ..fuck all that! Eu sunt eu …sunt glumeata si zambesc,sunt plina de viata si … Si mai ce?

In seara asta mi-am tot pus intrebari si mi-am dat cateva raspunsuri dureroase. Mi-am dat seama cat de nesigura sunt de persoana /personalitatea mea. Mi-am dat seama cat de mult am pierdut in aia doi ani cand nu am facut nimic bun pentru mine . Da,am “scoala vietii” (cat de cat) dar am uitat de sclipirile alea..am uitat sa mai creez,am uitat sa am replici inteligente,umor,sarcasm ,ironie..am uitat sa fiu inteligenta. Se poate?

Poate sunt doborata si cortina a cazut … stiam la un moment dat sa ridic capul si sa privesc inainte ,si asta am uitat. Am impresia ca cineva imi numara clipele si isi freaca palmele in asteptarea infrangerii . Oare aia sunt eu ?

…poti ajunge sa urasti un om pe care odinioara l-ai iubit ?

… mai avem suflet? Noi,oamenii din ziua de azi.

…o sa reusesc vreodata sa fiu normala?

…chiar asa de mult m-am schimbat in ultimul an?

…a iubit cineva cu dragostea aia pura?

…mai exista cineva sa spuna “Da” in loc de : “Nu”,”N-am timp”,”Te sun eu” ?

…o sa mai simt vreodata ce am simtit atunci?

…o sa reusesc?

…maine ce-o sa fie?

Nu se incheie nimic practic dar imi tot pun intrebari si incerc sa gasesc raspunsuri.

De ce (de abia acum realizez) blogul meu pare un blog de om trist? Pentru ca de obicei scriu seara si de obicei seara ma simt obosita,plus ca se aduna toate frustrarile. Sunt o persoana care zambeste pe strada,sunt blonda care iti multumeste ca o lasi sa treaca pe trecerea de pietoni,sunt cea care te asculta si te ia de mana si te consoleaza. Sunt omul care aude cate un banc si rade jumatate de ora…

De ce ma simt asa chiar daca mi-am indeplinit doua vise importante? Pentru ca ma simt singura,ma simt singura printre oameni. Iubesc Bucurestiul,intr-un mod in care putini ma inteleg si multi ma ironizeaza. Iubesc Bucurestiul pentru ca ma pot pierde,pentru ca ma regasesc,pentru ca sunt valuri si valuri de oameni..oameni cu ale lor povesti,regrete,iubiri pierdute,inimi sfasiate…

De ce am nevoie acum? Cred ca am nevoie de ..afectiune.

E vineri seara …maine seara se face o saptamana de cand mi-am pierdut mintile.

De fiecare data cand dau de greu,de fiecare data cand imi simt sufletul impovarat,de fiecare data cand gandurile mele ratacesc fara incetare si fara sa asculte de mine,de fiecare  data ma intorc in trecut …

Imi amintesc ca am fost anul trecut la mare …imi amintesc cum plangeam si dansam ca nebuna pe Vama Veche 18 ani ..imi amintesc cum plangeam linistit pe Vama Veche-Vama Veche in timp ce soarele rasarea. Imi amintesc ca am ras isteric cu Andreea din orice. Imi amintesc broscuta cu ochi mari verzi pe care am dat o avere …acum broscuta calatoreste cu mine si se uita la mine (stiu,sunt nebuna) cu dragoste.

Imi amintesc de acum cativa ani cand m-a luat fratele meu in parc la Bazilescu . Si m-am dat rotunda in fata lui cu schemele pe care stiam sa le fac cu rolele. Apoi am mers in Carrefour si ne-am uitat la haine si am ras impreuna de hidoseniile alea de camasi.

Imi mai amintesc de momentele cand stateam pe geamul camerei mele si ma uitam ore in sir la luna si la stele …fumam si ma gandeam.

Imi amintesc si de clipele cand adormeam plangand din cauza “lui” …

Mai tin minte si cand am fost la munte ,tot cu fratele meu si ne-am luat la intrecere pe munte…cand am ajuns sus m-a laudat si mi-a spus ca sunt puternica…

Tin minte ca l-am speriat intr-o noapte cand a ajuns tarziu acasa…m-am ascuns dupa usa si am sarit de acolo..ii venea sa ma stranga de gat.

Imi amintesc cand am fost la mare cu el … eram asa mandra si fericita.

Imi amintesc cand incercam sa fac experimente in bucatarie. Odata am facut fursecuri si cand a ajuns fratele meu acasa le-a mancat pe toate…eu nici nu voiam,era de ajuns sa-l vad pe el fericit.

Imi amintesc cand ma umilea toata lumea si plangeam seara de seara…

Imi amintesc cand am cazut cu rolele si m-am lovit atat de rau incat nu mi-am indoit genunchiul timp de 2 saptamani.

Imi amintesc ca la BAC n-am plans ca am luat 9 la proba orala ,am plans ca l-am dezamagit pe fratimiu .

Imi amintesc ca mi-as da viata pentru el…

Ha! Si imi aduc aminte de revelionul ala de cacat. Acum imi vine sa rad )

Imi dau seama cati oameni m-au iubit si ca de aproape toti am fugit.

Nu sunt facuta pentru iubire vesnica si nici pentru relatii eterne. Sunt prea rea si egoista..sunt prea “alunecoasa” si fac prea repede obsesii. Iubesc ceea ce nu pot avea si tanjesc dupa lucrurile greu de obtinut. Obsesiile mele sunt lucrurile care imi amintesc ca inca pot sa simt … efemeritatea probabil ma sperie mai mult decat orice. As minti daca as spune ca mi-e frica sa iubesc sau sa ma las iubita. As minti cu nerusinare! Cand iubesc,iubesc. Niciodata n-am mintit cand am spus cuvintele alea dar sunt prea schimbatoare ca sa pot jura ca o sa te iubesc toata viata. Poate o sa te iubesc 1 zi ,o saptamana ,o luna,1 an..o viata e prea mult. O viata e tot ce am si nu pot s-o acord nimanui.

Desi acum am sufletul greu,desi acum ma lupt ca sa razbesc,desi acum sunt trista … stiu ca o sa fie zile frumoase. Pentru toti or sa vina…in sufletul tuturor o sa patrunda fericirea . Trebuie sa tinem capul sus si sa pasim inainte chiar daca lumea se prabuseste in jurul nostru.

Noapte buna …

Simt furie …simpla furie..sentiment primar …traire primara ,animalica.. simt nevoia sa fiu rea,sa sfasii oameni,sa spun ce cred,ce gandesc,sa arat cine sunt,sa le arat cine cred eu ca sunt ei. Vreau sa rup si sa scuip,sa injur si sa urlu,sa ma umplu de ura si de furie,de nepasare si de scarba..sa nu-mi pese,sa nu ma doara. De fapt,acum nu ma doare,dar vreau sa ii doara.

Vreau sa fug,sa ma intorc,sa lovesc cu ura. Simt cum imi clocoteste sangele in vene si cum fuge…simt cum inima o ia razna si cum revin la origini.

Purtam masti si ne ascundem dincolo de ele..uitam cine suntem si mi-e scarba,de mine si de ei ! Purtam cu mandrie haine,conducem triumfatori masini,ne aratam zambetul perfect si pasim cu nasul sus. CE se ascunde dincolo?! Ce?! asta vreau sa vad,asta vreau sa-mi arate…vreau sa vad oameni goi,goliti de superficialitate,de prejudecati si ratiune. Sa ne ghidam dupa instincte,sa fugim de aparente.

“Full of venom and rage!”

“That’s Rock Bottom
When this life makes you mad enough to kill
That’s Rock Bottom
When you want something bad enough you’ll steal
That’s Rock Bottom
When you feel you have had it up to here
Cause you mad enough to scream but you sad enough to tear”

Ne sucim si ne punem intrebari..ne ingropam in frustrari si devenim inutili. Uitam sa iubim ,noi stim sa definim..si cand zicem ca nu stim,mintim! NOI stim sa definim ORICE,ne pricepem la cuvinte,stim sa manipulam,sa seducem,sa mintim,sa uram..stim sa castigam bani ,stim sa ii cheltuim,stim totul. Noi stim cum sa facem sex si dragoste,noi stim chiar si diferenta,noi stim ce e o curva si ce e o tarfa,stim totul despre clasa de jos,clasa de mijloc si clasa de sus. Noi stim istorie si geografie,stim sa vorbim corect,stim sa ne privim in ochi si sa aratam altceva. Ochii = oglinda sufletului>? Pe dracu’ …pot sa te mint uitandu-ma in ochii tai fara remuscari…la fel poti si tu!

Simt furie fata de societate,fata de copii,fata de oamenii din jur,fata de parintii mei,fata de fratele meu,fata de casa mea…simt furie fata de frumos,fata de cuvinte. Simt furie fata de mine !

Intr-un final suntem un ambalaj biodegradabil. Slava cerului ca traim doar 70 de ani de superficialitate si apoi ne mananca pamantul…Bine ca cineva a avut inspiratia sa ne lase doar atatia ani sa ne uram si sa ne injunghiem …doar atatia ani sa falsam,doar atatia ani sa iubim ..doar o clipa sa fim fericiti…doar atata timp sa ne cladim limite si bariere..obstacole la tot pasul..

Mi-e scarba si sunt furioasa !

Hai sa spunem ca in ultimele cateva zile nu am fost in apele mele. Sa zicem ca s-a umplut paharul. Asa ca am plans …indelung,din suflet,cu hohote,fara  oprire. A trecut o ora,apoi doua,apoi 12 ..apoi n-a mai contat.

Ce mi-a placut a fost faptul ca am fost atenta la detaliile din jurul meu. Cine a fost acolo,cum a fost. Si s-a creat o idee,o imagine.

Cacat,iar filosofez aiurea. Adevarul e ca o prietena a ales sa se duca sa se distreze si sa ma lase pe mine singura . Feelin’ better now.

Obsesia ACEEA dainuieste . Nu vrea sa ma lase in pace,imi apare mereu in cale. Incepe sa ma enerveze,devine enervant si dureros. O combinatie de tot cacatu daca ma intreaba cineva.

Altcevaaaaa…mi-e dor de fratimiu. E cea mai rationala fiinta pe care am intalnit-o vreodata. Stiu ca daca l-as vedea si as vorbi putin cu el,as reveni cu picioarele pe pamanat. Dar el e plecat … asa ca am revenit singura. That’s a good sign.

Ummm…that’s about it .  Oh and a beautiful song :

Azi voiam sa scriu despre ipocriti,despre prosti,despre mincinosi,despre nesimtiti,despre nepasatori. Azi voiam sa ma revolt,din nou. Azi voiam sa va scuip. Azi voiam sa va zic un sincer “Hai sictir!” . Azi voiam sa va doara.

Dar azi a trecut … azi a devenit maine si pe parcurs,in timp ce scriu randurile astea,mi-am dat seama ca a trecut o zi in care,in loc sa-mi pese de mine si de persoanele iubite,m-am revoltat si m-am “gandit” la voi.

O mie de jigniri imi trec prin minte,niciuna indeajuns de usturatoare pentru cat de jigodii sunt unii si totusi ma alin cu gandul ca mai exista pe lumea asta oameni carora le zambesti din suflet si iti arunci masca de pe fatza obosita. Oameni carora le acorzi o imbratisare sincera,oameni care te iubesc neconditionat.

Sunt fericita ca ii am alaturi pe acei cativa. Va iubesc >:D<

Obsesiile mele cuprind numeroase “domenii de activitate”. Incepand cu obsesiile pentru carti,filme,poze si terminand cu obsesiile pentru oameni.

Vreau sa fiu inteleasa bine..o obsesie la mine nu are o durata clara. Poate fi intre 1 zi sau 1 an.  De obicei,obsesiile pentru carti si pentru oameni dispar mai greu.

Ultima obsesie : un tip. De ce? Pentru ca am discutat cate in luna si-n stele..pentru ca e amuzant si ma contrazice …pentru ca e imprevizibil …pentru ca mi se taie genunchii cand il vad.

Totul a pornit de la discutii interminabile pe mess …de ce stiu ca este obsesie? pentru ca este ceva ce stiu ca nu pot avea si chiar daca as putea avea tot as simti ca nu e in totalitate al meu.

La zodiacul meu scrie ca nu este bine ca taurii sa-si canalizeze toata energia pe un singur lucru deoarece poate fi extrem de distructiv .Aveam ca exemple pe Hitler si Marx . Frumos,nu?

Nu pot spune ca sunt suparata sau vesela. Nici fericita sau deprimata… Dar pot spune ca dupa palma luata astazi (la figurat) de la el,m-am trezit. M-am mai trezit si mergand singura pe strada si mintea mea urland “Ce cacat tot vrei sentimente,lasa-le pentru cand oi fii realizata ” .

Sunt confuza,da,confuza sunt.  Realizez ca sunt prea amabila si unii oameni profita de asta. Mai sunt confuza si din cauza faptului ca imi este atat de teama sa nu ranesc o persoana incat in fiecare zi renunt la mine. Renunt la placerile mele,dau la o parte inertia,dau la o parte strigatul interior si continui pe acelasi drum tampit si gresit.

Cum sa spun unei persoane,pentru a 3-a oara ca nu este ceea ce vreau? Cum sa fac asta cand stiu ca o sa-l imping la acte de auto-distrugere din teribilism copilaresc? Cum sa ma comport de acum inainte cu obsesia mea?

Mi-e teama de penibil,de durere,mi-e teama sa-mi fie teama…Si exista cateva momente cand ma imbarbatez si-mi spun ca trebuie sa fac totul ca sa-mi fie mie bine dar trec prea repede momentele alea..apoi iar imi spun ca suntem efemeri,timpul trece si vindeca,asta-i imaginea de ansamblu ..dar vine momentul cand ma uit la nuante si detalii si ma doare ,ma opresc si devin lasa din nou.

Exista totusi o parte buna..am inceput sa-mi pun intrebari din nou si din nou invat sa-mi dau raspunsuri singura.

I remember when, I remember, I remember when I lost my mind
There was something so pleasant about that face.
Even your emotions had an echo
In so much space

And when you’re out there
Without care,
Yeah, I was out of touch
But it wasn’t because I didn’t know enough
I just knew too much !

Clar am luat-o razna ! Ori de suparare,ori ca m-a lovit realitatea si mi-am dat seama ca o sa mi se indeplineasca dorintele …Nu stiu,dar e clar ca luna asta cat mai e din ea,o fac lata! )

My heroes had the heart to lose their lives out on a limb
And all I remember Is thinking, I want to be like them
Ever since I was little, ever since I was little it looked like fun
And it’s no coincidence I’ve come
And I can dïe when I’m done

Asa ca,las la o parte ganditul o perioada. In momentul cand raman singura,ma gandesc si  ma coplesesc toate. Asa ca de acum inainte voi face tot posibilul sa nu raman singura,e prea mult pentru mine acum..poate putin mai tarziu,pe toamna asa ,sa fiu impacata cu mine in iarna