Joshua Radin – What if you
Lifehouse – Everything
Craig Armstrong feat Elisabeth Faser – This love
No questions ,no answears ..no nothing … just music .
iulie 29. 2009 la 11:03 pm (de suflet)
Tags: Craig Armstrong feat Elisabeth Faser - This love, Joshua Radin - What if you, Lifehouse - Everything, music
Joshua Radin – What if you
Lifehouse – Everything
Craig Armstrong feat Elisabeth Faser – This love
No questions ,no answears ..no nothing … just music .
iulie 28. 2009 la 2:16 pm (de zi cu zi)
Tags: amara, bronz, ganduri
Am revenit ! In forta! Vesela,optimista..stiti voi,soarele straluceste,pasarelele canta,eu trebuie sa-mi caut de munca
)
Am avut timp o saptamana sa imi aranjez prioritatile,sa-mi ordonez sentimentele..nu toate,cateva raman neclare,cateva au fost batute in cuie. Cat despre ganduri,ele au fost frumos aranjate in biblioteca mintii mele,acum stiu de unde sa le iau si fiecare om are fisa personala
Sunt bronzata,inca bruneta,dar in curand blonda..am zis ca totusi radacinile insista sa spuna adevarul despre mine asa ca le ajut putin
Altceva …ummm,nimic. Deocamdata e devreme,nu am stare sa scriu,voiam doar sa ma trec prezenta si activa,o sa revin cu un scurt rezumat
iulie 19. 2009 la 9:24 pm (Uncategorized)
Tags: amara, confuzie, obsesii
Gen,maine plec cu ai mei in statiunea curului ..Amara…Sa speram ca dupa ce ma intorc o sa am bateriile incarcate si o sa fiu bronzata
)
N-am vrut sa plec,am vrut sa plec…sunt in totala contradictie cu mine insami. Sper doar ca dupa astea 3 zile sa ma lecuiesc de micile obsesii pe care le-am capatat in ultima vreme…eventual sa ma destind,sa uit de lumea din jur. Sincer,voiam sa-mi las telefonul acasa,dar fetele au admiterea si pentru nimic in lume nu as pierde momentele alea..
Sunt obosita si am impresia ca nu mai sunt in propriul corp…so,good night…ne auzim peste cateva zile.
iulie 17. 2009 la 9:38 pm (de suflet)
Tags: citate, de ce iubim femeile, legaturi primejdioase
Azi,dupa mult timp,mi-am incarcat bateria vechiului telefon si uitandu-ma pe acolo am gasit niste citate din “De ce iubim femeile” :
“Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului”
“Imediat cum cerul se colora roz-sangeriu,simteam cum se apropie de mine valuri de disperare si suferinta. Era ceva fizic,o durere localizabila in centrul pieptului. Nu mai puteam respira,muream de nefericire.”
“Exist pentru ca ma caut pe mine insumi.Nu ma caut ca sa ma gasesc : faptul ca ma caut pe mine insumi este semnul ca deja m-am gasit.”
“Pentru ca sunt femei,pentru ca nu sunt barbati,nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie mereu si mereu,numai in jurul lor.”
Asa … mi-au placut pentru ca in momentul ala au avut un efect puternic asupra mea. Pentru ca incercasem cu un an in urma sa citesc cartea si mi se paruse extrem de vulgara. M-am minunat apoi cat de tampa sunt si cat de frumoasa e cartea.
Stiu ca am avut o idee cand am inceput post-ul asta dar acum am deviat prea mult. Anyhow,azi am trecut prin stari extreme. De la veselie si exuberanta la tristete si melancolie. Oare vremea-i de vina?
“Cine nu s-ar cutremura gandindu-se la nenorocirile pe care le poate pricinui o singura legatura primejdioasa?” – Legaturi Primejdioase
iulie 16. 2009 la 2:51 pm (Scoala)
Tags: admitere id snspa, dorinte, facultate, mare, motor
Si iata ca am reusit. Daca as sta sa va povestesc intreaga peripetie,mi-ar trebui un alt blog
Totusi,pe scurt,am fost ieri sa-mi depun dosarul la facultatea mult iubita si dorita SNSPA – Comunicare si Relatii Publice,facultatea de care m-am indragostit la prima vedere (mai bine zis citire de pe forum). Uite-ma asteptand sa mi se inregistreze plange.. pardon,dosarul si brusc sunt rugata sa o urmez pe o domnisoara (vesela si draguta) care ma duce fix la …interviu! Rahat,aratam ca naiba,eram obosita si fara chef,nu voiam sa dau interviul atunci. Dar nu aveam incotro.
Copii aceia erau foarte stresati,cand ieseau de acolo parca ieseau din casa groazei,si tot asa. Eu,vesela ca o floricica,dadeam sfaturi in stanga si-n dreapta. Pana la urma mi-a venit si mie randul. Ce sa spun,n-am dat ce era mai bun din mine,nici pe departe,dar am fost atat de dezghetata si de directa incat domnul profesor care ma ironiza continuu ,s-a imbunat si mi-a spus :
- Daca iti dau o sansa,te tii de ea?
- Normal. V-am spus doar,daca nu intru acum eu insist. Nu scapati de mine.
- (a zambit) Bine,atunci ne vedem la cursuri
Faza e ca eu am dat la ID . Pentru ca o sa ma mut ,o sa lucrez full time,dar i-am intrebat daca pot participa la cursurile de zi. Si mi s-a spus ca normal ca pot. Asa ca am sa profit de ocazia pentru ca, din ce am citit ,cursurile alea sunt ca un magnet pentru mine,nu pot rezista.
Bineinteles ca am fost singura careia i s-a spus asa,neoficial,ca sunt admisa. Si ma simt bine…pentru ca nu m-am pierdut,pentru ca am ramas tot eu,pentru ca mi-am pastrat punctul de vedere…
In rest,sunt bine…vreau la mare si sa ma plimb cu motorul. Imi doresc putine,nu?:)
iulie 13. 2009 la 2:19 pm (Uncategorized)
Tags: e-mail, noapte, U2 beautiful day, vara, zambete
De ce U 2? Pentru ca fix melodia lor imi vine in minte,aia cu “it’s a beautiful daaaaaay,don’t let it get away !”
Dupa traditionala mini-depresie de dimineata,acum sunt mult mai bine. Am fost pana la liceu sa-mi iau diploma sau ce ne-o da. Bineinteles am esuat lamentabil pentru ca eu nu stau la coada,n-am rabdare. Ma intorc maine dimineata (am pile
) )
Am reusit sa scriu si un mail …da,ACEL mail ,pentru ACEA persoana. Exista o parte buna si una mai putin buna : cea buna -nu m-a umflat plansul …cea mai putin buna : n-am scris nici macar 0,001 % din ceea ce am in gand sau din ceea ce simt.
Este o chestie ciudata sa nu-ti poti exprima sentimentele. Eu mi le exprim ,cred,in majoritatea situatiilor. Sau cel putin las sa se vada…dar acum nu pot. Ori ca sunt eu prea melodramatica si mi-e teama de penibil,ori alta explicatie nu am. Omul ala nu are cum sa ma raneasca,ne desparte un ocean si totusi….
In rest,soare,zambete,oameni frumosi,melodii deprimante(
) ),iesiri nocturne,prieteni dubiosi,propuneri dubioase,bucurestiul noaptea …cam atat
iulie 12. 2009 la 3:48 pm (Disturbed friends :)))
Tags: friendship, probleme, sfaturi
Azi-noapte ma gandeam la sfaturi. De ce tocmai la sfaturi? Well,fiecare dintre noi cred ca are un prieten mai fucked up sau cu mai multe probleme existentiale. Sau poate un simplu prieten care are nevoie de ajutor.
De ce in loc sa ma gandesc la problemele lui ma gandeam la sfaturi? Pentru ca am ajuns la concluzia ca sfaturile nu sunt bune la nimic. De multe ori in viata am fost sfatuita,invatata de bine si totusi de foarte putine ori m-au ajutat. Exista acea clipa cand esti (in sfarsit) constient de tine si de problemele tale si ai un soc in fata realitatii. De abia in acele momente esti dispus sa faci o schimbare,de abia atunci cineva poate ajunge la inima ta si te poate indrepta pe calea cea “buna”. Dar acele momente sunt foarte rare.
Cumva am obosit in incercarea mea de a-i face pe altii sa inteleaga diferenta intre bine si rau,intre problemele cu adevarat importante si cele de zi cu zi.
Nu mai am putere sa tastez,sa vorbesc,sa scriu…nu mai am rabdare cand vad ca spun chestii pe care alti oameni poate nu au ocazia sa le auda si tot nu se leaga nimic.
Si ma mai gandeam la ceva … De ce naiba,fata fiind,daca vorbesti cu un tip foarte multe lucruri,lucruri interesante si deosebite, la un moment dat trebuie sa faca o “propunere”? Se simte obligat sau cum? Eu chiar cred in prietenia dintre un baiat si o fata..se pare ca unii baieti insa nu cred . Damn!
iulie 5. 2009 la 11:49 pm (de suflet)
Tags: pain, sfarsit de bac, special person
S-ar parea ca am terminat. De tot,rezultate,felicitari,alte alea…
Sunt ok. Nu sunt in extaz,am ramas cu un gust amar dar pot trece peste.
Din nefericire sunt alte lucruri care ma debusoleaza..sau ma intristeaza.
Dupa mult timp,incepusem iar sa simt. Cineva m-a facut sa simt…acum,acel cineva a pus intre noi 7 mari si 7 tari..sau poate chiar mai mult.
Nu credeam ca o sa ma atasez,credeam ca e doar un fel de a pierde timpul placut. O persoana deosebita,care m-a ajutat enorm in ultimele 3 saptamani. In momentul cand a plecat,am simtit efectiv cum se rupe ceva in mine. Am avut pentru a 2-a oara in viata,senzatia de durere fizica. Nu mi-a lasat un gust amar,nu am ramas cu ganduri negre,am ramas doar singura…singura printre oameni.
Probabil n-o sa-l mai vad niciodata. Probabil asa e cel mai bine. Probabil ca a fost persoana potrivita ,la momentul potrivit. Poate daca nu era el,ma lasam doborata de toate nedreptatile si as fi trait toata perioada asta cu o sila imensa.
Stiu ca mi-a facut bine,stiu ca mi-a aratat iar ca pot simti,stiu ca o sa fiu bine…dar uitasem cum e sa plangi din suflet,cu hohote si fara sa te poti abtine.Cred ca toate astea insumate,mi-au facut bine…cred.
In rest,am inceput un proiect micut cu un prieten. Sunt din nou entuziasmata deoarece la un moment dat imi pierdusem pofta de a incerca ceva. Nu ma trezesc cu bucurie,ma trezesc pentru ca trebuie si singura mea dorinta acum e sa pot da “skip” noptilor. They hurt the most…