Sa fiu sincera nu prea am avut timp sa scriu.. M-am cufundat total in munca si m-am hotarat sa duc la bun sfarsit ce am inceput…
Din fericire,in ultima vreme am mai si iesit,am cunoscut si cativa oameni de treaba si incet incet se pare ca lucrurile se rezolva…
Mare lucru nu am de povestit. M-am mutat din nou,dar acum e pe termen lung…zona e super ok,”locsorul” nostru e frumos si avem un tip simpatic la un fast-food peste drum care ne da mereu chestii din partea casei
Ma ingrozeste gandul ca vine Craciunul..parca anul asta e un blestem..sper doar sa nu existe lacrimi…
As putea compara spitalele din ROmania cu niste cosuri de gunoi : sunt pline de gunoaie (oamenii) si miros urat (la propriu). Mi-e scarba!
Ieri a fost ziua verisoarei mele deci ocazie sa mai ies si eu din casa. Ne-am adunat la ea in camin,a venit si varul meu si chiar era atmosfera draguta. Pana a inceput sa-mi sune telefonul …era colega mea de apartament care era destul de bolnava. Ma implora sa vin acasa ca ea moare (da da,melodramatic). Cu lacrimi in ochi (la propriu) am plecat spre ea,nestiind ce sa fac sau cum s-o ajut desigur.
Cand am ajuns am observat ca intr-adevar era rau asa ca am chemat o salvare . La telefon m-am rastit si la proasta familiei ca era batuta in cap,nu intelegea ca nu avem SCARA A,B,C ..este pur si simplu BLOC T56!!
Dupa o ora ajunge mini-salvarea…cu o hoasca supraponderala care nu putea sa urce 1 etaj..a luat-o cu liftu.
A consultat-o pe tipa si apoi a inceput sa faca glume de genu “hai fetito,nu te mai fandosi atat,n-o sa mori” si cireasa de pe tort “ia zi,vrei la spital sau nu?”
Am ajuns la spital…mai erau inca 10 oameni care asteptau,asta murea de frig,eu la fel(ii dadusem ei taiorul meu) si deja mi se facea scarba. Un bagator de seama isi dadea importanta in fata mea,imi venea sa-l scuip!
Intr-un final au luat-o si pe ea la consult..o viroza respiratorie…nicio problema doar ca era deja 2-3 dimineata si bani nu aveam..asa ca am luat-o pe jos de la spitalul Colentina pana pe Lizeanu.
A fost o noapte de cacat si n-a fost nevoie decat de 3 ore sa-mi dau seama ce scarbe de oameni cica “ne salveaza vietile”.
Si politicienii nostri mai vor sa fie votati. O sa ma duc la vot macar sa-mi anulez votul ca toti sunteti la fel : niste ordinari si hoti!
Imi pare rau ca am abandonat (doar pe o perioada) blogul dar in ultima vreme am timp doar sa ..dorm.
Se pare ca visul mi s-a indeplinit : nu am DOAR UN JOB,am DOUA! And guess what? I’m doing pretty good.
Recunosc,renunt la multe si pierd multe dar pe de-o parte sunt multumita ca timpul ramas il investesc in lucrurile importante pentru mine (cu adevarat) : familia,facultatea,prietenii.
Multi imi spun ca n-o sa reusesc,multi imi spun sa ma intorc,dar n-o s-o fac pentru ca stiu ce pot . Stiu ca multi ma privesc intr-un anumit fel si de aceea vreau sa-mi demonstrez ca nu sunt asa. De asemenea,am invatat prea multe in ultimele 2-3 saptamani ca sa ma intorc la trecut. Mi-am promis ca n-o s-o mai fac niciodata. De ce? Pentru ca am invatat ce inseamna sa zambesti cand ai sufletul zdrobit si ce inseamna sa spui INTOTDEAUNA ce gandesti chiar daca depinzi de acea persoana.
Nu stiu daca am spus pana acum cat de mult tin la facultatea mea. Mi-am dorit sa intru aici,am fost extrem de fericita si totusi … parca sunt de pe Luna in ultimul timp. Ca sa explic : eu mereu intram pe forum sa vad ce se mai intampla,sa mai vorbesc cu oamenii aia dar cum in ultima vreme am avut o groaza de chestii pe cap nu am mai intrat. Aaaaand,guess what? Intr-o saptamana a fost mega-petrecerea FCRP in B52 + intalnirea celor care sunt la ID. Imi vine sa-mi smulg parul din cap si sa-mi trag palme!
Zici ca sunt idioata!!! Ratez tot felul de chestii datorita prostiei mele.
Stati linistiti,tot aceleasi cuvinte valseaza in gandurile mele .
In ultima vreme duc o lupta continua cu mine.. Sunt doua voci in capul meu ,doua extreme care se bat cap in cap. Pe de-o parte tind sa ma las pagubasa.
Poate m-am mutat prea repede fara sa am o certitudine (zice una din voci) …apoi vine repede cealalta si-mi aminteste dorinta imensa de a face pasul asta si imi spune sa lupt,sa nu plec capul , sa sper si sa cred in mine ..dar e atat de greu!
Ma simt mica ,mica de tot si simt nevoia de a fi protejata dar ceva imi aminteste ca nu sunt asa,ca pot si ca vreau… Ma lupt continuu sa ma cunosc,sa-mi dau seama cine sunt si ce pot.
Niciodata nu mi-am dat seama cat de greu e sa te auto-caracterizezi. Tot completez CV-uri si tot raspund la intrebari care sapa adanc in mine. Incerc sa scot la suprafata realitatea,nu clisee . “Comunicativa”,”spirit de echipa”,”rezistenta la stres” ..fuck all that! Eu sunt eu …sunt glumeata si zambesc,sunt plina de viata si … Si mai ce?
In seara asta mi-am tot pus intrebari si mi-am dat cateva raspunsuri dureroase. Mi-am dat seama cat de nesigura sunt de persoana /personalitatea mea. Mi-am dat seama cat de mult am pierdut in aia doi ani cand nu am facut nimic bun pentru mine . Da,am “scoala vietii” (cat de cat) dar am uitat de sclipirile alea..am uitat sa mai creez,am uitat sa am replici inteligente,umor,sarcasm ,ironie..am uitat sa fiu inteligenta. Se poate?
Poate sunt doborata si cortina a cazut … stiam la un moment dat sa ridic capul si sa privesc inainte ,si asta am uitat. Am impresia ca cineva imi numara clipele si isi freaca palmele in asteptarea infrangerii . Oare aia sunt eu ?
In ultima saptamana in capul meu s-au invartit cuvinte de genu : apartament,job,cv,scrisoare de intentie,chestionare,zona centrala,metrou,regie,bere,timp liber (sau mai bine zis “lipsa”) etc.
Plus multa multa nehotarare. Decizii …cred ca in ultimele zile mi-am dezvoltat capacitatea de a privi in ansamblu o situatie. Am invartit pe toate partile probleme si mi-am pus 10000 de intrebari.
La unele am rezolvare la altele nu.
Panica este ca vreau sa ma mut (Robert,daca citesti ce scriu si suflii o vorba te prind si te bat ) ). Va dati seama ce am facut eu in ultimele zile,nu? Am vazut ‘einshpe mii de apartamente si la fel de multi oameni dubiosi.
Era un fraier de agent imobiliar,credea prostu’ ca ma fraiereste. Voia sa ia comision de la mine. Avand in vedere ca nu eu l-am angajat pe papagal ,m-am luat de el. Ce credea,ca sunt mai mica par inocenta si gata? Pfff…cand l-am luat intr-o serie …. )
Noroc ca a venit Andreea ieri pe la mine,altfel nici nu mai tineam minte de cand n-am mai ras pe bune. Ma simt batrana. Ma iau de oamenii din jur ca sunt copii,ca nu sunt responsabili si seriosi. Nu mai zambesc la lucrurile mici. I don’t know what the fuck is wrong with me!
DAR..exista un mare “DAR” … Dar stiu ca o sa fie bine. La modul ca pana si fratele meu e super amabil si cald cu mine. Si stiu ca o sa reusesc,nu degeaba ma zbat. Or sa vina cat de curand zilele alea,stiu asta!
